Cred ca majoritatea cititorilor acestui blog stiu deja ca sunt lector la universitate si ca fac asta de mai bine de 10 ani. Stiu, din poze nu s-ar zice, si nici dupa vestimentatie, dar e adevarat. 10 ani in spatele catedrei, fata in fata cu sute de studenti anual, poate chiar mii in anii de varf 2002-2008, ma fac sa trag o concluzie despre alegerile pe care le face un absolvent dupa ce termina facultatea cu specializarea Marketing.
Si cum altfel sa prezint aceste alegeri decat printr-o analogie? Ei bine, nu va fi o analogie oarecare, ci va fi evident una legata de una din pasiunile mele din top 3, anume fotbalul. Huoo, o sa zica cei care nu sunt impatimiti ai sportului rege, rabdare o sa zic eu, sunt sigur ca veti intelege toti mai usor analogia si poate unii dintre voi, marketeri in devenire, va veti trezi putin din amorteala si rutina. Poate!
In marketing e ca-n fotbal. Incepi de la juniori, treci pe la sperante, la tineret si apoi ajungi sa joci la seniori. Doar ca si acolo treci mai intai prin C sau direct in B daca esti norocos si abia apoi in A unde joaca granzii. Cativa, doar cei mai buni, ajung sa joace in strainatate si daca iti toata silinta si la echipa nationala care cica ar trebui sa fie cumva un fel de incununare a tuturor eforturilor tale fotbalistice. Poate ca in marketing drumul nu-i asa de greu dar se mai cunosc cazuri si in fotbal care au debutat in divizia A si apoi au plecat la 18 ani in strainatate ajungand sa joace in CL sau in UEFA. Din pacate, ai nostri nu prea au confirmat. Dar asta e alta discutie.
In decursul anilor au aparut peste zece „viitorul Hagi”, cel putin vreo cinci de „urmatorul Gica Popescu”, vreo duzina de „al doilea Belodedici” si zeci poate chiar sute de „demni urmasi ai lui …”. Majoritatea n-au ajuns niciodata sa fie de fapt cine ar fi trebuit sa fie din varii motive. Unul dintre acestea a fost tocmai alimentarea cu laude si sperante desarte mult prea devreme in carierele lor de fotbalisti. Multi nici n-au stiut vreodata ca Gica Hagi avea o singura pereche de ghete si ca alerga de manca pamantul ca sa prinda un loc la Sportul iar la Steaua a facut banca de rezerve mult si bine pana sa prinda locul de titular. Toata lumea il stie ca fiind regele care a jucat pe la Real, Barcelona si alte echipe mari, plus cel mai bun jucator al echipei nationale ever. La fel au fost si Gica Popescu si Dan Petrescu, si Belo si toti cei care au plecat de jos. Au muncit.
Ajungem imediat si la analogia cu alegerea jobului. Rabdare. Multi dintre cei care au ajuns sus dar si multi dintre cei care nu au confirmat le datoreaza asta si antrenorilor care i-au format. Unii au avut noroc, altii din pacate nu. Toti copiii viseaza sa ajunga atacanti, sa dea goluri, sa stea in gura portii. La miutele din fata blocului nimeni nu vrea sa stea in poarta sau in aparare insa unii dintre noi sunt facuti pentru asta. Ca sa nu mai zic ca nimeni nu vrea sa fie rezerva. Daca s-ar putea sa jucam 20 la 20 ar fi ideal, doar sa fim in teren toti in acelasi timp.
Cei care au fost norocosi au dat peste un antrenor care le-a zis, treci ma in aparare ca aici e locul tau, sau pune-ti manusile de portar si treci in poarta ca aia ti-e menit. Pe altii i-au urcat din aparare in atac si pe altii i-au facut vedete in ultimul sfert de ora, pentru ca asta era rolul lor, sa intre si sa dea golul in ultimele minute. Altii au ramas in atac fara sa dea vreodata un gol, unii au stat in aparare desi le era frica sa intre la minge si altii au stat in poarta doar pentru ca le era lene sa alerge. Cei norocosi au dat peste un antrenor bun, cu viziune asupra jocului si care a stiut sa-i aseze in teren. Cam asa e si la marketing.
Fie ca ne place sau nu, marketingul nu e chiar asa cum il percepem ca studenti. Studiile mele facute printre studenti si absolventi imi arata ca peste 50% dintre cei care aleg specializarea marketing o fac pentru ca vor sa ajunga sa lucreze in publicitate. Si daca stai bine si te gandesti e tot un fel de atac. Publicitarii sunt cool, apar la televizor, au motociclete Harley Davidson si conturi de twitter cu mii de followeri. Trebuie sa recunosc, am avut si eu visurile astea, si chiar la mult timp dupa ce-am terminat facultatea. Been there, done that, cum s-ar zice. Si nu era postul meu. Norocul meu e ca am dat peste un antrenor care mi-a zis-o si desi am avut un gust amar, mi-am dat seama ca pozitia mea in teren era alta.
O cariera in marketing nu inseamna numai joburile in trend. Toata lumea vrea sa fie social media strategist, social media manager, social media freak, geek, whatever. Asa cum acum vreo 3-4 ani toate fetele vroiau sa fie PR. Poate si pentru ca aceste pozitii beneficiaza de multa expunere. Din pacate nu poti avea o echipa cu 10 mijlocasi si pe nimeni in aparare. De fapt, mai sunt cazuri insa 100% retrogradeaza pana ajung sa dispara, la fel ca si echipele de fotbal construite de la mijloc in sus. Apararea castiga meciul, nu atacul.
Dar ce inseamna apararea in marketing. Ei bine, apararea inseamna research. Ai nevoie de un departament de cercetare dar cine vrea sa lucreze in zona asta. Pai aici e naspa omule, stai si cauti informatii, toata ziulica googalesti si citesti rapoarte, faci chestionare, nu te stie nici dracu’, esti un prafuit si nimeni nu te asculta. Gresit, nu te asculta pentru ca nu stii sa dai pase bune. Informatiile de aici trebuie sa ajunga la strategul de la mijlocul terenului, omul cu viziune care angajeaza atacul. Da, frate, dar nici asta nu prea apare pe la televizor, plus ca asta are responsabilitate cat carul si tre sa lucreze cu bugete, bani, iarasi calcule, ma laaaaaaaaasi?
In fotbal sunt multi neica nimeni, oameni care trec prin fenomenul asta doar pentru ca vor sa apara la televizor. Unii dintre ei, desi nu cu foarte mult creier, mai lasa in urma lor si cateva zicale care au si un iz de adevar. In fotbalul modern e nevoie si de jucatori care sa care pianul nu numai de cei care sa cante la pian. Cam la fel e si in marketing. Problema e, avem si un judecator, un profesor, care sa spuna: bai baiete, ai degetele strambe si prea groase, apesi pe doua clape deodata si nici ureche muzicala n-ai; nu poti canta la pian, dar esti zdravan si puternic, treci si impinge ca te luam cu noi in turneu.
Bun, si-acum daca tot am vorbit de atacanti, de aparatori, de mijlocasi, de portari sau de rezerve, raman trei intrebari. Cine este antrenorul in marketing? Cum il aleg chiar pe cel care ma poate aseza in pozitia care trebuie? Unde il gasesc? Iar raspunsurile sunt cat se poate de simple. Atat de simple incat sunt la indemana oricarui absolvent de marketing, asta evident daca gandeste cat de cat.
Antrenorul este seful tau direct. Cel care iti da multa treaba si care te hamaleste toata ziua, cel care iti cere rapoarte si care iti freaca ridichea cand nu ti-ai facut treaba. Da, cel care poate nici nu are studii de marketing, nici nu e marketer. Da ala pe care il injuri de fiecare data cand pleci de la munca si despre care te plangi prietenilor si chiar necunoscutilor uneori pe facebook.
Cum stii daca e cel care te pune in valoare? Analizand sarcinile pe care le primesti, rezultatele pe care le obtii si avand puterea sa decizi singur daca esti multumit de ceea ce ai realizat. Daca nu dai randament pe sarcinile primite, atunci e clar ca nu esti facut pe calapodul respectiv. Cauta-ti alt job, alt antrenor, unul care sa vada in tine exact ceea ce poti sa faci, ce stii sa faci cel mai bine. Vei sti cand il vei gasi pentru ca vei tu insuti multumit de raportul sarcini-rezultate.
Unde il gasesti? Asta e cel mai simplu, la orice job pe care il vei alege. Trebuie doar sa-i dai o sansa. Majoritatea celor care nu reusesc sunt cei care isi urasc seful din prima zi. Cei care i se considera superiori, cei care nu urmaresc sarcinile trasate ci doar le critica si le vad ca pe niste poveri si mai ales cei care raman si prefera sa injure in gand, executand niste sarcini complet nepotrivite doar pentru ca au siguranta unui job si a unui salariu decent sau nu.
Inchei un post deosebit de lung si pe care nu stiu cati vor avea rabdarea sa-l parcurga pana la final cu un indemn adresat tuturor absolventilor de marketing si nu mai, mai tineri sau mai batrani, mai experimentati sau mai la inceput de drum. Dati-le o sansa sefilor, analizati-va sarcinile, verificati-va rezultatele si gradul de multumire. Apoi trageti linie si ramaneti sau plecati. E simplu. Dati-l incolo de salariu decent sau nu, gasiti-va antrenorul potrivit si jucati in toate meciurile in care este nevoie de voi. Atentie, nu neaparat in fiecare meci. 😉
Succes!
Si da, l-am ales pe Arsene Wenger pentru a fi imaginea antrenorului perfect pentru ca e probabil omul care a stiut cel mai bine sa formeze jucatori si sa-i distribuie pe cele mai bune pozitii. E drept, echipa sa n-a mai castigat de mult, dar s-a vazut in jucatorii pe care i-a reinventat, transferat pe la alte echipe si facut vedete!
Buna analogia cu fotbalul. Antrenori mi se par mai greu de gasit..
Imi place comparatia cu fotbalul si cum sunt impatimit de fotbal pot zice ca imi place statutul de jucator chiar daca inca nu mi-am gasit cu adevarat pozitia dar incerc din toate cate putin pana cand voi gasi acel antrenor sa ma formeze pentru meciurile care vor veni si sunt convins ca sa ajungi sus trebuie sa muncesti mult si sa arati adevarata valoare de PLAYER !!!
Foarte potrivita metafora cu antrenorul.
Desi e greu de gasit un sef care sa poata sa scoata ce-i mai bun din tine, merita tot efortul.
Am intalnit persoane care au avut norocul sa dea peste astfel de sefi si era incredibil de vazut cat de mult s-au dezvoltat in cativa ani si cat de mult inca isi iubeau meseria.
o analogie foarte buna cu fotbalul, concluzia subtila e ca femeile n-au ce cauta in publicitate nu? adevarul e ca am auzit pe multi zilele astea ca femeile sunt facute pentru a avea grija de copii si eventual de bolnavi, tu spui ca talentul din fotbal, asemenea creativitatii din publicitate nu sunt apanajul unei femei. cool!
@XDE: Nu stiu de unde ai tras tu concluzia asta ca femeile nu au ce cauta in publicitate. Eu am zis doar ca toate fetele vroiau sa se faca PR si cam atat. Comentariul tau mi se pare destul de misogin si nelalocul sau, sincer, cu atat mai mult cu cat incerci sa-mi pui vorbe in gura.
Foarte tare articolul! Mie imi plac ambele „sporturi” : si fotbalul si marketingul, da nu m-am gandit in timpul facultatii la o asemenea analogie. Una peste alta multi dintre cei care termina marketing se pierd prin alte domenii (cred ca principalul motiv este ca pe plan local cel putin, marketingul cu TOT ceea ce inseamna, nu este foarte dezvoltat). INSA, o particica din acest domeniu poate fi identificata in multe alte domenii, in care nici nu ai spune ca poti vorbi despre marketing. In cazul meu de exemplu, intr-o institutie financiar bancara, in care se fac mai mult activitati de back office de tot felul pentru banca, am ajuns sa fac diverse cercetari ce privesc atat activitatile strict operative, cat si activitati de HR si altele. Si multe notiuni din facultate (care nu tin doar de teorie) mi-au fost de folos. My point is:eu chiar cred ca specializarea marketing in sine te schimba ca persoana, am trait-o pe propria-mi piele, in mai multe contexte si una peste alta, am mare respect pentru absolventii de marketing care se angajeaza strict in domeniul marketingului.
@Adrian, analogia ta cu fotbalul m-a facut sa spun asta. Asa cum ai scris in post, fiecare aspirant trebuie sa treaca pe la juniori, sperante,diviziile C,B si poate A dar la inceput prima conditie sa inceapa acest traseu e…sa fie de sex masculin 🙂
Daca voiai sa incluzi si fetele trebuia sa faci o anologie cu handbalul sau, fiindca probabil la un nivel obscur exista si fotbal feminin, puteai sa omiti partea cu cu diviziile C,B A si si Champions League. Departe de mine gandul sa-ti rastalmacesc vorbele, am incercat doar o analiza pe text, asa cum in liceu profii de romana ne aratau ce dovezi de vitejie a lui Mircea trebuie deduse din fiecare vers al scrisorii a iii-a.
In concluzie te rog sa rescrii postul folosind o analogie cu handbalul sau accepta conexiunile pe care le-ai creat in creierele cititorilor
@XDE: Ca sa lamurim lucrurile iti zic ca n-am sa rescriu postul pentru ca toata aceasta analogie are la baza o metafora si pentru ca nici nu ma pricep la handball. Daca tu crezi ca fotbalul inseamna restrictii pentru femei, atunci esti liber/libera sa crezi asta insa eu unul nu fac deosebiri si nu discriminez pe nimeni. Exista divizii inferioare si superioare de fotbal feminin, exista si competitii europene si chiar fotbal foarte bun la nivel de echipe nationale. E drept ca nu e de acelasi nivel ca cel masculin ca si notorietate dar asta nu e important. Cred in egalitatea de sanse a femeilor si a barbatilor in orice cariera!
Cred ca greseala pe care o fac cei mai multi dintre noi (studentii) e sa se creada mai experti decat cei care le traseaza sarcina. Ok, poate esti un jucator bun dar in teren fara a fi acolo unde trebuie nu faci mare branza…
@Adrian Ok, m-ai convins, astept cu nerabdare meciul de fotbal dintre echipa studentilor si echipa profesorilor de la final de an sa vad cate femei vor evolua in ambele echipe 🙂
@XDE: S-ar putea sa astepti in zadar. Anul acesta nu s-a mai jucat meciul si cine stie daca se va juca si la anul. Totusi, un grup de studenti de la master au organizat un mini turneu de fotbal feminin si au avut destui spectatori. Pe de alta parte, sunt putine sporturi in care sa joace si femei si barbati la un loc. Cred ca doar in tenis se intampla asta. 🙂
Sansele de a da peste un sef care sa te sustina si sa se ocupe de dezvoltarea ta personala sunt minime…insa daca ai norocul sa-l cunosti va scoate tot ce-i mai bun din tine
Dupa o experienta neplacuta cu un sef, mi-am propus sa „imi angajez sef” si sef mi-am angajat. Pur si simplu trebuie sa fii pe aceeasi lungime de unde cu seful tau, sa faceti o echipa buna impreuna, ca pana la urma seful este un partener si nu exista 2 tabere care se lupta.
Daca tu il poti transforma in mentorul tau, esti intr-o situatie fericita.