In fiecare zi ma minunez cat de intelepti au fost inaintasii nostri. Spun asta pentru ca imi dau seama ca avem o zicala sau un dicton pentru absolut orice situatie. Azi a venit ziua celui care spune ca interesul poarta fesul. V-am povestit de ieri ca functia face omul si am vazut ca de aici decurg abuzul de putere dar si urmarirea unor teluri personale nu tocmai ok. Ei bine, astazi e timpul sa disecam aceste teluri.
Evident ca fiecare dintre noi isi urmareste in mare parte doar interesuri personale. Pentru ca e in natura noastra sa fim egoisti si sa ne dorim sa ne fie bine mai intai noua si celor apropiati noua si abia mai apoi celor din jur. Desi suntem educati de mici sa fim altruisti, sa impartim cu cei din jur si sa nu ne punem pe noi inaintea celorlalti, facem in fiecare zi taman pe dos. Acum ca am stabilit asta, haideti sa vedem totusi daca a-ti urmari interesul personal e un lucru rau sau bun.
Sunt multe discutii pe tema asta. Iar raspunsul e intotdeauna „depinde”. Depinde de interesul pe care il urmezi. Problemele apar atunci cand interesul este acela de a sta degeaba, de a nu fi deranjat, de a trece prin viata ca gasca prin apa. Si credeti-ma ca sunt foarte multi in jurul nostru care isi doresc enorm de mult asta. Oameni fara niciun fel de ideal, fara aspiratii, fara pasiuni. Ceea ce e foarte interesant este ca oamenii acestia sunt si foarte fericiti. Cu cat ai mai putine probleme, cu atat ai mai putin stress. Pare sa fie reteta succesului. Si atunci care e de fapt problema?
Pai … oamenii acestia care nu doresc sa fie deranjati ne deranjeaza de fapt pe toti ceilalti care au idealuri, pasiuni si aspiratii. Pentru ca nu isi pot face treaba din cauza lor. Interesele nu sunt deloc convergente. Daca unul vrea sa munceasca si altul vrea sa stea degeaba, in cele mai multe cazuri al doilea il blocheaza si pe primul. Nu putem face o medie, nu putem compensa in niciun fel. Pentru ca primul nu poate sa-i faca treaba celui de-al doilea. Poate ca are pregatirea necesara, poate ca are si potentialul intelectual mai mare, dar nu are autoritatea necesara. Si atunci sta pe loc si asteapta.
Oricat de mult am incerca sa ii punem la treaba pe oamenii astia, sansele de reusita sunt minime. Pentru ca un asemenea interes nu este usor de schimbat. Este educat in timp, cizelat, adus la perfectiune. Si asta se intampla tocmai pentru ca in spatele acestuia sta fix lipsa de pasiune. Cand unuia nu-i place ce face, vrea ca totul sa se termine cat mai repede, sa scape, sa evadeze. Dar pentru ca atunci cand e vorba de job acest lucru nu este posibil, atunci tot ce vrea este sa fie lasat in pace, sa nu fie deranjat. Isi construieste propriul sau sistem in care sa munceasca mai putin, invata cum sa ocoleasca efortul si sa obtina minimul de rezultate care sa ii asigure supravietuirea in sistem. Timpul trece, leafa merge.
Sistemul e de vina. Dar sistemul suntem noi. Si-atunci nu-mi ramane decat sa va intreb: Cum facem sa schimbam sistemul? Pentru ca e clar ca acum sistemul nu te incurajeaza in vreun fel sa ai aspiratii, idealuri sau pasiuni. Si totusi speranta este. Sunt tineri care au idealuri, aspiratii, pasiuni. Si care au tot interesul ca sistemul sa se schimbe pentru a-si putea urmari aceste idealuri.
Sarcina cea mai importanta in tot acest demers nu le revine lor, ci noua, dascalilor de orice fel. Fie ca ne numim invatatori, profesori, mentori, manageri sau pur si simplu parinti, trebuie sa-i sustinem in ascensiunea lor. Incurajati-i si dati-le speranta ca se poate. Invatati-i ca in viata e important e sa faci ce iti place, nu sa alergi dupa bani ca sa platesti rate, ca nu e nimic rau in a-ti urmari interesele personale atat timp cat acestea sunt convergente cu cele ale celor din jur. Interesul se schimba prin educatie, prin motivare corespunzatoare, prin inserarea de valori corecte.
Insa pentru aceasta avem nevoie de dascali carora sa le placa sa educe … Si din nou, cand spun dascali, nu ma refer doar la profesori. E un rol pe care toti cei care lucreaza cu tineri ar trebui sa si-l asume.
Photo credit: traffika.com.au
Scrie un comentariu!